Azi am golit in mare parte camera copiilor (a.k.a. eu si sor'mea) de carti. Am lasat la vedere doar vreo 4 dictionare care s-ar putea sa ne foloseasca pana ne mutam, 1-2 carti de sinteza ca deh, la romana tre' sa mai faci si caracterizari inainte de teze si cred ca si o culegere de short stories in engleza. Cam atat.
x
Pe cand adunam cartile sa le pun in ditamai cutia de boiler, am constatat ca dulapul ala e viu. Nu doar ca avea paianjeni la subrat si se pudrase cu mult mult mult praf, ci avea si o fixatie pentru Jules Verne. Jules Verne a fost scriitorul meu preferat in copilarie si am vreo 10 romane ale lui, ori se pare ca de-a lungul vremii si dulapul s-a atasat de el. Ultima data cand am recitit Prichindel a fost acum vreo 2 luni, deci nu se poate spune ca s-a atasat de ele pentru ca ar fi stat foarte mult in dulap. Poate a citit si el cartile si i-au placut ideile francezului. A suspinat cand am scos Prichindel si Calatorie spre centrul Pamantului din el, a tras de Capitan la 15 ani cu putere, abia m-a lasat sa il scot si a racnit de-a dreptul cand am vrut sa iau si Sfinxul gheturilor. Probabil ca daca aveam si Castelul din Carpati s-ar fi rupt o scandura care n-ar fi abandonat cartea never ever. Oricum, cel mai probabil acelasi dulap o sa gazduiasca aceleasi carti si in casa noua.
x
Printre atatea carti si atata praf am gasit si un desen recent, de anul asta, probabil de prin februarie. Tin minte ca vreo saptamana am fost tare mandra de el, acum mi se pare banal... Il postez oricum, ca sa tin minte peste ani si ani ca am avut si eu un hobby pe cand scoala ma plictisea ingrozitor.
Imaginea pasarii e inspirata dintr-un clipart, cel putin forma. Iar tabla de sah... A cam venit de la sine, nush. Inca ma gandesc daca nu era mai bine sa fi folosit alte culori, in forma asta imi pare foarte ciudat desenul... Anyway, it's mine, I gotta take responsibility, right??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu