"Buna-i berea, bun lapticu',
Da' mai bune cu taticu'."
Un mare filosof in viata spunea chestia asta acu' ceva vreme si desi se refera la cu totul altceva, o adopt ca introducere in acest post.
Berea nu e facuta sa fie bauta singur. La suparare, cand ai ganduri de betie, nu bei bere, bei tarie, functioneaza mult mai repede si da o durere de cap de obicei mai mare. Berea nu se bea, se povesteste. Si desi nu m-am mai intalnit cu amicul mentionat in postul anterior (timpul inca nu e pierdut, dar "no hopes - no sorrow"), macar am avut destula prezenta de spirit sa remarc pofta mea de bere pe cand stateam cu tata la un film. Si a prins aluzia. :)
Ador momentele tata-fiica pentru ca sunt atat de amuzante si revelatoare... Mereu mai aflu o duma de "pe vremea mea" sau mai descoperim vreun adevar universal. Am noroc: tata e un baiat de gasca si stie sa se distreze chiar si in etapa asta a vietii, motiv pentru care de multe ori nu ezit sa il chem si pe el la vreo adunare prin vreun birt.
Asa ca azi am fost la o bere chiar daca nu am fost la ACEA bere. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu