Iar soare, cafea rece

Nici platita n-as putea sa ma trezesc sambata la 7 fara un sfert. Bine, poate doar daca ar trebui sa plec undeva unde as vrea mult sa merg in ziua aia. Altfel in niciun caz.

Trezirea s-a desfasurat azi in 2 etape. 1. Zgomot mare in casa, pleaca ai mei, pleaca sormea, deschid ochii de vreo 3-4 ori, ma uit la ei si atipesc la loc dupa ce aflu ca e 12. 2. Liniste mormantala, realizez ca prin vis ca am ramas singura in casa si ma trezesc cu foame si frica, sper ca mi-au lasat astia ceva de mancare pe masa, altfel iar imi ia o ora sa gasesc ce sa mananc.

Descopar mancare, descopar cafea, ma uit la ceas, e 12:47. Of, iar am dormit prea mult, sper ca nu e rece cafeaua, astia au plecat de mult. Ating cana filtrului, e rece. Mananc cu perdeaua trasa, sa intre niste soare, si imi lungesc cafeaua cu apa fierbinte, macar calda sa fie. E buna.

Mama suna la 2. O intreb de ce asa tarziu si imi spune ca nu vroia sa ma trezeasca, mai bine sa ma odihnesc, stie ca am fost stresata saptamana asta. Imi zice ca afara e vara, e cald, sa merg si eu la casuta unde o sa ne mutam curand sa stau macar un pic in gradina la soare. Ma uit la calculator si ii zic ca mi-e lene, dar insista si imi zice sa ii aduc si un medicament anume. Bine, hai ca vin intr-o ora. Si acum mi-e lene, dar acum vreau soare, si am de gand sa merg.

Si iar ma apuca dorul de duca, am bani destui, vreau la Timisoara. Of, dar nu pot, am scoala, locuiesc cu parintii si ma supun majoritatii regulilor lor, nu ma lasa la Timisoara. Haideti cu mine, numai sa pot merge, asa mi-e un dor...

Gata, merg la soare. O sa inchid ochii si o sa ma prefac ca sunt in Piata Unirii.