Adaptare si primavara

Incepe sa para toata schimbarea din ultima vreme ceva mai reala, mai palpabila. Incep sa ma obisnuiesc cu noua faţă, cu noile locuri si noile situatii.

Azi a fost soare, dar avand ceva banuti si un plan de atac, n-am prea fost in stare sa ma bucur de el; l-am remarcat totusi si sper sa vina si maine, desi au cam aparut si niste nori spre seara. M-am innoit si eu, ca asa e frumos primavara. Si mai ales ca au trecut si urmeaza Pastile. E interesant sa tii aceeasi sarbatoare dupa reguli diferite si cateodata in zile diferite.

E la fel de interesant sa te bucuri iar de viata desi de ceva vreme parea cam intuneric in jur. Plus ca e simpatic cand se grabeste sau cand se stramba sau cand e imbracat in militar, nu poti sa nu zambesti cel putin. :)

In alta ordine de idei, incep sa imi revin asa ca e foarte probabil sa revin cu scriituri spontane si dese in cel mai apropiat viitor apropiat. Si mersi tomatei de welcome. :)

A, da, si revin cu boldurile de inceput de paragraf. Si inca un "A, da": e foarte probabil sa fiu aeriana in urmatoarea perioada sau cel putin aiurita, asa ca accept orice comentariu referitor la ambiguitatea exprimarii mele sau la gramatica sau la orice altceva. Try to understand. :)

Hmm...

O fi alba, o fi gri, da' neagra nu pare sa fie. Off, ce ciudate sunt sincronizarile, ce tampite par cateodata jocurile providentiale. Ce... ce confuz ii totul acum.

Na, e oficial !! Cand iei o decizie, iti ia mai putin de o saptamana sa o incalci. Punct. Ori vrei, ori nu vrei, mereu apare ceva care iti da total peste cap planurile. Si din moment ce ti-ai facut deja niste planuri pe care aproape le-ai batut in cuie, dar in orice caz cel putin le-ai prins cu scotch, iti e greu sa decizi daca sa renunti total la ele sau sa eziti.

Ce urate sunt intersectiile oarbe !! Ai mai fost pe un drum, il stii; dupa mult timp de cand l-ai trecut decizi ca merita urmat si fix cand sa iesi din intersectie vine o masina dintr-o directie total neasteptata, folosind un drum necunoscut si invizibil pentru tine pana atunci. Si masina e faina, si drumul iti pare mai bine asfaltat decat cel pe care il cunosti. Si nu stii ce sa faci. Te urci in masina nou ivita care te va duce in directii total imprevizibile sau ramai pe drumul tau, pe care deja ti l-ai planuit in amanunt??

Ziceam pe fostul blog ca atunci cand sunt nehotarata, dau cu banul. Si dupa ce Providenta a decis pentru mine, eu fac tot posibilul sa ajung la destinatie pe drumul ales de Mai Marele. Ei, uite ca de data asta n-am avut timp sa caut marunti prin geanta, n-am avut timp nici sa realizez ce se intampla. Si deja is in masina necunoscuta si abia se mai zareste drumul pe care il alesesem.

Ei, acu'-i acu'. Sper doar sa mai gasesc drumul inapoi, sa mai fie vizibil, in cazul in care asta se infunda... Concluzia e ca habar n-am cand o sa mai apuc sa ajung pe aici pe blog si in ce fel o sa evolueze sau involueze scriitura mea.

Meanwhile, I'm away. Cel putin cu gandul.

Iar soare, cafea rece

Nici platita n-as putea sa ma trezesc sambata la 7 fara un sfert. Bine, poate doar daca ar trebui sa plec undeva unde as vrea mult sa merg in ziua aia. Altfel in niciun caz.

Trezirea s-a desfasurat azi in 2 etape. 1. Zgomot mare in casa, pleaca ai mei, pleaca sormea, deschid ochii de vreo 3-4 ori, ma uit la ei si atipesc la loc dupa ce aflu ca e 12. 2. Liniste mormantala, realizez ca prin vis ca am ramas singura in casa si ma trezesc cu foame si frica, sper ca mi-au lasat astia ceva de mancare pe masa, altfel iar imi ia o ora sa gasesc ce sa mananc.

Descopar mancare, descopar cafea, ma uit la ceas, e 12:47. Of, iar am dormit prea mult, sper ca nu e rece cafeaua, astia au plecat de mult. Ating cana filtrului, e rece. Mananc cu perdeaua trasa, sa intre niste soare, si imi lungesc cafeaua cu apa fierbinte, macar calda sa fie. E buna.

Mama suna la 2. O intreb de ce asa tarziu si imi spune ca nu vroia sa ma trezeasca, mai bine sa ma odihnesc, stie ca am fost stresata saptamana asta. Imi zice ca afara e vara, e cald, sa merg si eu la casuta unde o sa ne mutam curand sa stau macar un pic in gradina la soare. Ma uit la calculator si ii zic ca mi-e lene, dar insista si imi zice sa ii aduc si un medicament anume. Bine, hai ca vin intr-o ora. Si acum mi-e lene, dar acum vreau soare, si am de gand sa merg.

Si iar ma apuca dorul de duca, am bani destui, vreau la Timisoara. Of, dar nu pot, am scoala, locuiesc cu parintii si ma supun majoritatii regulilor lor, nu ma lasa la Timisoara. Haideti cu mine, numai sa pot merge, asa mi-e un dor...

Gata, merg la soare. O sa inchid ochii si o sa ma prefac ca sunt in Piata Unirii.

Sarbatoare...

"Buna-i berea, bun lapticu',
Da' mai bune cu taticu'."

Un mare filosof in viata spunea chestia asta acu' ceva vreme si desi se refera la cu totul altceva, o adopt ca introducere in acest post.

Berea nu e facuta sa fie bauta singur. La suparare, cand ai ganduri de betie, nu bei bere, bei tarie, functioneaza mult mai repede si da o durere de cap de obicei mai mare. Berea nu se bea, se povesteste. Si desi nu m-am mai intalnit cu amicul mentionat in postul anterior (timpul inca nu e pierdut, dar "no hopes - no sorrow"), macar am avut destula prezenta de spirit sa remarc pofta mea de bere pe cand stateam cu tata la un film. Si a prins aluzia. :)

Ador momentele tata-fiica pentru ca sunt atat de amuzante si revelatoare... Mereu mai aflu o duma de "pe vremea mea" sau mai descoperim vreun adevar universal. Am noroc: tata e un baiat de gasca si stie sa se distreze chiar si in etapa asta a vietii, motiv pentru care de multe ori nu ezit sa il chem si pe el la vreo adunare prin vreun birt.

Asa ca azi am fost la o bere chiar daca nu am fost la ACEA bere. :)

Leapsa

Is tare curioasa cum scapa tomata, puisorul sau prajitorul din perioadele depresive... Iar lui miclowan ii dau o "datatura mai departe cu obligatie de raspuns/rezolvare", ca el e anti-lepse ;). Dar are de raspuns la aceeasi intrebare :).

***

Si inca e soare. Am chef sa ies din casa si sa merg la cafeneaua la care ma tot uit de ceva minute. Are geamuri mari, mari si nu sunt foarte fumurii, ca altele. Am chef sa merg si sa beau o ciocolata calda si sa ma simt ca in vitrina, sa se uite lumea la mine si sa comenteze, sa ma uit si eu la ei si sa rad si apoi sa ies si sa ma uit si eu la lumea dinauntru.

***

Dar mai bine stau si pazesc raspunsurile celor vizati.

Soare si cafea

In ultima vreme totul se schimba. Stiu ca e primavara si primavara de obicei exista o tendinta spre innoire, dar ce mi se intampla mie acum ar putea foarte bine fi doar o perioada de tranzitie specifica varstei. Poate ma renasc si eu. Sau poate ma reeduc. Oricum ar fi, am luat multe decizii ciudate in ultima vreme si mi s-au si intamplat tot felul de chestii cel putin interesante.

Azi noapte, spre exemplu, a fost prima data cand am dormit toata noaptea pe spate. Eu nu dorm niciodata pe spate, mi-e absolut incomod. Dar iata ca dupa 10 ore de pierdut vremea la calculator si o ora de facut teme - tot la calculator - am cam adormit instantaneu. Si m-am intins pe spate pentru ca ma durea. Si tot pe spate m-am trezit azi noapte cand s-a trezit chinezul dintr-un cosmar (vecinul de deasupra e chinez si urla noaptea cand se trezeste dupa un vis urat, e tare amuzant cateodata). Si tot pe spate m-am trezit si cand mama tragea de mine azi dimineata sa merg la scoala.

Ziua de azi a inceput fain. Intrand in bucatarie am observat ca e senin si soarele abia rasarise. Mama imi facuse cafea... Toate bune. Si e o mare schimbare ca ma asteapta cafeaua dimineata, mama nu a fost niciodata de acord sa beau si eu, mai ales asa tanara. Dar azi am realizat ca de vreo 2 saptamani s-a resemnat la gandul ca oricum beau si mi-o face chiar ea. E mai buna acum: are gust de victorie, de succes si de mama.

Si totusi azi au fost cativa factori externi care nu au ezitat sa incerce a-mi strica ziua, dar nu vreau sa ma las prada nervilor si gata!! E prea soare afara, e prea fain mirosul de primavara ca sa ma stresez cu niste chestii atat de minore... Am intarziat (din nou) la prima ora. Si ce daca nu mi-a motivat absenta?! Am chiulit de la ultima. Si ce daca m-au cautat diriga si directoarea?! N-am fost singura in niciunul dintre cazuri. Azi e planuit sa ma intalnesc cu un prieten pe care nu l-am mai vazut de o buna bucata de vreme. Si ce daca n-ar mai veni sau nu ar fi atmosfera faina?! No worries. Azi e frumos, e veselie in aer, e soare si atat!! Bine... si cafea.

miclowan e portar!!

Pentru ca mereu m-a sustinut si ajutat si suportat si consolat etc, am zis ca frumos ar fi sa ii spun prima si intaia oara lui miclowan de revenirea in asa zisa "blogosfera". Ma rog, in gramada imprastiata de bloguri de prin lumea veveve-urilor, mai bine zis.

Asa ca miclowan a fost portarul meu, deschizandu-mi usa blogwide-ului, adaugandu-ma in blogroll-ul lui dupa nici un minut de cand i-am dat linkul si primindu-ma cu bratele deschise in mai sus numita gramada. Sa imi pierd toti banii maine la prima ora daca eu am crezut ca o sa ma primeasca chiar in halu' asta de bine!! :)

So thanks!! Si sper sa scapi cat mai repede de stres, ca tare e curent si frig la tine pe blog...

Lumina

"Tu, daca tot te-ai ridicat, da-mi si mie lumina."
"Ia de-aici!!" (arunca un pumn de "lumina" de la veioza ei)

:)

Pacat ca nu stiu sa prind lumina...

Printre hartie si amintiri

De 5 minute in sfarsit ma odihnesc.

De la ultimul post, in care mi-am amintit ca o data si o data tot va trebui sa imi fac curat prin lucruri, tot sortez. Inot practic prin hartie. Un sac de hartie am adunat la un loc spre a fi transportat la un centru de reciclare, ceva si cam inca de 2 ori pe atat mai am in camera. Exceptand cartile si caietele. Vorbesc doar de foile libere, care mereu imi zboara pe sub nas cand nu am nevoie de ele si pe care le caut ore in sir cand am.

E incredibil cate amintiri pot exista intr-un sac de hartie si praf. E incredibil cat de greu mi-a fost sa hotarasc daca sa pun si hartia asta in sac. Dar asta?? Nu, poate ca vreodata o sa ma ajute. Dar asta?? Hai ca o pun; la revedere, hartie...

E greu de imaginat cat de grea m-am simtit pana le-am adunat pe toate cele care acum formeaza SACUL. Dar si mai ciudat e cat de usoara m-am simtit cand am ridicat sacul si am simtit cum atarna amintirile in mana mea.

Cel putin acum o sa am mai putine lucruri de carat spre noul meu camin cand va fi sa ma mut, macar asta sa fie consolarea mea. Si e o consolare, acum o sa car cu 12,6 kg mai putin.

***

Azi am constatat ca am vointa. Se pare ca Eliade a fost util pana la urma, chiar daca nu m-a incantat atat Romanul adolescentului miop de saptamana trecuta. "Daca el a putut, pot si eu" mi-am zis. Si am putut. Desi e asa comod si delicios sa nu am vointa... :) Dar am. Si ma tin de ea.

***

De azi sunt foarte nerabdatoare sa ma mut in camera verde... Gata, inchei postul si merg pe google sa caut idei.

In verde si galben...

Desi ultima vreme a fost groaznic de deprimanta, azi m-am gasit meditand la cum va arata viitoarea mea camera.

Da, ma mut. Cel mai probabil luna viitoare. Stiu unde si stiu si cum va arata camera mea. Ce nu stiu e unde sa imi depozitez toate actualele posesiuni. Va trebui sa imi fac curat printre lucruri, probabil o sa arunc jumatate dintre ele, sa iau cutiile de la toti papucii si sa imi fac un colt al cutiilor in noua camera.

Si o sa pictez totul in verde si galben. Vreau sa am peretii de un galben lamai, sa desenez pe ei motive florale cu verde inchis, galben si alb si sa imi pun intr-o vitrina doar chestii verzi: carti cu coperta verde, o figurina de lemn vopsita verde, o vaza verde si o sticla de sprite sau 7up.

Sunt curioasa cum ma voi simti in noua camera. Sunt convinsa ca verdele ma va ajuta sa scap de perioadele astea deprimante, dar o sa fiu singura singurica. Fara sora-mea, fara batai cu perne, fara chitaituri, rasete si table la 2 noaptea, fara sa o enervam pe mama, care in noua casa va avea camera depaaaaaaaarte. Si ma intreb cum o sa impartim imprimanta, care e una singura la 2 calculatoare. Cred ca o pun la usa si o vopsesc verde.

From Kid with love...

Once upon a chilly afternoon, o fata de imparat se confrunta cu o problema grava...

"Sa ma joc, sa nu ma joc?? Sa mananc, sa mai astept 2 ore?? Mai bine ma joc... Dar ce sa ma joc?? Hai ca mai bine imi fac BLOG!!"

Primise in decembrie al anului precedent un computator portabil de la imparat si imparateasa. Cadou timpuriu de Craciun. Il tot privea, mai nu vrea, mai se lasa... Dar apoi si-a adus aminte ca e la moda sa ai blog. Alte figuri mai regale si mai imperiale ale vremii aveau si ele blog, precum Adrian Nastase sau Ion Iliescu. De ce sa nu aiba si ea??

In 2 minute avea blog. Problema era acuma ce sa scrie... Si statea fata si privea ecranul si se gandea. Si a decis sa scrie despre ea. Si probabil inca mai scrie, doar ca intre timp a fugit in taramul ei imaginar Gauradintrompaelefantului cu iubitul ei imaginar Manni si nu se mai stie nimic de ea. Acum sa vedem ce-oi face eu. Oare eu unde o sa fug??

Hellou!!

Am decis ca mai ales din cauza unor mici schimbari pe care a trebuit sa le aduc in viata mea (mai ales in cea nutritionala) o sa am nevoie de niste programe zilnice cat de cat puse la punct, pentru a-mi lua gandul de la fostele obiceiuri.

Asa ca am revenit la ideea de blog. Si am ajuns la ideea unui blog al meu ca liceeanca. Adica pe care sa il tin pentru inca vreun an si ceva. Numa bine, o sa am din ce amintiri sa ma hranesc peste ceva vreme cand probabil ca n-o sa mai fie nici piele pe mine.

Acestea fiind spuse, let's Blog 'n' Roll !! ;)

PS: am renuntat la diacritice, sa-mi fie mai drag sa postez pe aici. Sper sa nu fie un lucru prea rau...