Garfield

Pana cam prin noiembrie am avut o perioada de vreo 2-3 luni in care eram dependenta de Garfield. Luasem arhiva de comicuri la rand si am ajuns pana cam prin '90 cu rasul. M-am delectat cu mii de glume si momente tipice Garfield pana am ajuns sa il cunosc destul de bine.

-

Garfield nu e pisica obisnuita. De fapt, mie nici nu-mi plac pisicile. Garfield e gras, iubeste lasagna, uraste zilele de luni si e sedentar. Sufera cand rateaza un "nap" si nu poate tine dieta. Cantarul nu il suporta. Lui Garfield nu ii plac paianjenii, dar uneori ii omoara sau ii raneste doar pentru ca poate sau pentru ca se plictiseste. Garfield se iubeste si se respecta. E sarcastic si adeseori de-a dreptul rau, dar e simpatic tocmai pentru ca e opusul super-eroului.

-

Ieri am vazut ambele filme care il au ca protagonist si mi-au placut mult. Actorii alesi in rolurile lui Jon si Liz mi s-au parut buni, dar nu neaparat bine alesi. E adevarat ca au dat o alta atmosfera filmului si probabil s-a vandut mai bine povestea astfel, dar Liz in comic e mai dura, mai teapana, cel putin din cate am vazut eu, Jennifer Love Hewitt e vesela, "flirty". Jon e mai putin simpatic prin fastaceala lui, ori Breckin Meyer nu e doar simpatic, ci chiar chipes.

-

Iarasi o chestie care a deranjat putin a fost perioada de tristete a lui Garfield, cand e dat afara din casa pentru ca a provocat un dezastru (in 1) si cand afla ca nu e dorit ca rege (in 2). Prea au lungit momentele astea, da impresia de telenovela. Dar e drept ca filmul a fost facut in principal pentru publicul american, ceea ce explica micile scapari. Totusi, ambele filme mi-au placut, mi-au descretit fruntea si m-au binedispus inainte de culcare. Ma bucur ca le-am vazut. :)

-

Acu' 2 sau 3 comic strips din garfield, he deserves the attention.